BIELORÚS, -Ă, bieloruși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bielorusiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bielorusiei, sau populației ei, privitor la Bielorusia sau la populația ei. – Din rus. belorus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIELORÚS, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus). ◊ (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloruși. (< rus. belorus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIELORÚS, -Ă, bieloruși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține R.S.S. Bieloruse sau populației ei, privitor la R.S.S. Bielorusă sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a R.S.S. Bieloruse. [Pr.: bie-] – Rus belorus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bielorús s. m., adj. m. (sil. bie-), pl. bielorúși; f. sg. bielorúsă, g.-d. art. bielorúsei, pl. bielorúse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BIELORÚS1 ~să (~și, ~se) Care aparține Bielorusiei sau populației ei. [Sil. bie-lo-] /<rus. belorus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIELORÚS2 ~să (~și, ~se) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bielorusiei sau este originară din Bielorusia. [Sil. bie-lo-] /<rus. belorus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
belarús / bielorús (bie-) adj. m., s. m., pl. belarúși / bielorúși; adj. f., s. f. belarúsă / bielorúsă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink