Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BIFÁRE, bifări, s. f. Acțiunea de a bifa. – V. bifa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIFÁRE s.f. Acțiunea de a bifa. [< bifa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
bifáre s. f., g.-d. art. bifării; pl. bifări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BIFÁ ~éz tranz. (cuvinte, cifre dintr-un text, registru, nume dintr-o listă etc.) A marca printr-un semn (în formă de „v”) pentru a pune în evidență în anumite scopuri. /<fr. biffer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIFÁ vb. I. tr. A face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă, dintr-o scrisoare etc. pentru anulare, punere în evidență; a însemna. [< fr. biffer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIFÁ vb. tr. a face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă. (< fr. biffer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un mic semn (în formă de „v”) anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă, spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Fr. biffer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bifá vb., ind. prez. 1 sg. biféz, 3 sg. și pl. bifeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink