Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIFURCÁ vb. I. refl. A se împărți în două (ca coarnele unei furci). [P.i. bifúrc. / < fr. bifurquer, cf. it. biforcare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIFURCÁ vb. refl. a se despărți în două ramuri, direcții. (< fr. bifurquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri. – Fr. bifurquer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bifurcá (a se ~) vb., ind. prez. 3 se bifúrcă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BIFURCÁ vb. 1. (reg.) a se crăcăna. (Ramuri care se ~.) 2. (pop.) a se încrăci, a se înfurci. (Drumuri care se ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bifurcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. bifúrcă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE BIFURCÁ pers. 3 se bifúrcă intranz. (despre drumuri, cursuri de apă etc.) A se divide în două (în formă de furcă). /<fr. bifurquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
bifúrc și a v. tr. (bi- și furcă; fr. bifurquer v. intr.). Ramific în doŭă: drumu se bifurcă. Fig. Învățămîntu se bifurcă, se desparte în doŭă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)