Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BIGÁM, -Ă, bigami, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are două soții, respectiv doi soți; (persoană) culpabilă de a fi contractat două căsătorii paralele. – Din fr. bigame, lat. bigamus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIGÁM, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se găsește în situația de bigamie. [< fr. bigame, cf. lat. bis – de două ori, gr. gamos – căsătorie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIGÁM, -Ă adj., s. m. f. (cel) vinovat de bigamie. (< fr. bigame, lat. bigamus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIGÁM, -Ă, bigami, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se căsătorește a doua oară fără ca în prealabil să fie desfăcută legal prima căsătorie. – Fr. bigame (lat. lit. bigamus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bigám adj. m., s. m., pl. bigámi; f. sg. bigámă, pl. bigáme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bigám, -ă adj. și s. (fr. bigame, d. lat. bigamus [d. bis, de doŭă orĭ și vgr. gámos, căsătorie] și digamus, d. vgr. digamos [d. dis de doŭă orĭ și gámos]). Jur. Care se însoară a doŭa oară fără să fi stricat căsătoria dintîĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIGÁM ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care încheie o nouă căsătorie, fără a desface legal prima; căsătorit concomitent cu două persoane. /<lat. bigamus, fr. bigame
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)