BIGAMÍE, bigamii, s. f. Situația unei persoane bigame. – Din fr. bigamie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIGAMÍE s.f. Situație în care se găsește o persoană căsătorită legal cu două persoane în același timp. [Gen. -iei. / cf. fr. bigamie, it. bigamia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIGAMÍE s. f. situație a cuiva căsătorit cu două persoane în același timp. (< fr. bigamie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIGAMÍE, bigamii, s. f. Situația în care se găsește o persoană bigamă. – Fr. bigamie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bigamíe s. f., art. bigamía, g.-d. art. bigamíei; pl. bigamíi, art. bigamíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bigamíe f. (d. bigam). Starea bigamuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIGAMÍE ~i f. Situație de bigam. [Art. bigamia; G.-D. bigamiei; Sil. -mi-e] /<fr. bigamie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink