Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BÍLĂ1, bile, s. f. (Anat.) Fiere. – Din fr. bile, lat. bilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÍLĂ2, bile, s. f. Sferă (de mici dimensiuni) fabricată din diferite materiale și întrebuințată în diverse scopuri (ca rulmenți, la unele jocuri de copii, la jocul de popice, ca modalitate de vot etc.). ◊ Bilă albă = expresie a votului pozitiv. Bilă neagră = expresie a votului negativ. (La notarea răspunsurilor studenților; în trecut) Bilă albă = calificativ între „foarte bine” și „bine”. Bilă roșie = calificativ între „bine” și „suficient”. Bilă neagră = calificativul „insuficient”. – Din fr. bille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÍLĂ3, bile, s. f. Trunchi (subțire), mai ales de brad, întrebuințat în construcții, la schele. – Din bg. bilo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÍLĂ1 s.f. Lichid vâscos cu gust amar, secretat de ficat; fiere. [< fr. bile, cf. lat. bilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÍLĂ2 s.f. Sferă de lemn, de sticlă, de metal etc. cu care se joacă popice, biliard, care se folosește la rulmenți etc. ♦ (Cu complinirea: albă, roșie, neagră etc.) Notă care se dădea în trecut la unele facultăți. [< fr. bille].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÍLĂ1 s. f. produs de secreție al ficatului, cu rol fiziologic în digestie; fiere. (< fr. bile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÍLĂ2 s. f. 1. sferă de lemn, sticlă, metal etc. pentru popice, biliard, rulmenți etc. 2. (albă, roșie, neagră etc.) notă care se dădea în trecut la unele facultăți. 3. (fam.) cap. 4. stâlp de lemn, rotund, în construcții. (< fr. bille)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÍLĂ1, bile, s. f. Fiere (1).Fr. bile (lat. lit. bilis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÍLĂ2, bile, s. f. Obiect de formă sferică (de dimensiuni mici), făcut din diferite materiale și întrebuințat în diverse scopuri (la unele jocuri de copii, la jocul de popice, la anumite mașini etc.). ♦ Bilă albă (sau neagră) = (într-un anumit sistem de votare) vot prin care se aprobă (sau se respinge) o lege, un guvern etc. ♦ (În trecut, la notarea examenelor din universități) Bilă albă = nota „foarte bine”. Bilă roșie = nota „bine”. Bilă neagră = nota „insuficient”. – După fr. bille.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÍLĂ3, bile, s. f. Trunchi subțire de arbore, mai ales de brad, întrebuințat în construcții. – Bg. bilo.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÍLĂ s. (ANAT.) fiere, (pop.) venin. (Ficatul secretă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BÍLĂ s. v. cap.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bílă (bíle), s. f. – Sferă, pietricică. Fr. bille. Cuvîntul bilă, s. f. (bîrnă, traversă) ne este necunoscut ca termen popular. Cihac și DAR îl derivă din bg. bilo; este însă probabil să fie vorba de același cuvînt fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bílă (fiere, sferă, trunchi) s. f., g.-d. art. bílei; pl. bíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) bílă f., pl. e (vsl. bilo, bîrnă, rut. biló, trunchi, cotor, rus. bilo, maĭ [ciocan]. E rudă cu fr. bille, trunchĭ de lucrat, și bretonu bill). Mold. Grindă de brad colosală necĭoplită. – Pop. ghilă. V. taftaluc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) bílă f., pl. e (fr. bille). Globuleț, goagă (maĭ ales de ciment orĭ de sticlă) cu care se joacă copiiĭ: se juca la bile (V. bucoĭ). Globuleț de biliard, de popice, de aruncat în urnă la vot ș.a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
3) bílă f., pl. e (fr. bile, lat. bilis). Fiere, lichid amar, galben verziŭ, a căruĭ secrețiune se face în ficat și care ușurează digestia. Fig. Mînie, iritabilitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BÍLĂ1 f. anat. 1) Lichid galben-verzui, amar, care este secretat de ficat și contribuie la digestie; fiere. 2) Veziculă în care se depozitează acest lichid; fiere. [G.-D. bilei] /<fr. bile, lat. bilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BÍLĂ2 ~e f. 1) Obiect sferic (din metal, lemn, os, sticlă, mase plastice etc.) cu diverse întrebuințări (în tehnică, la unele jocuri etc.). 2) (într-un sistem de vot) Semn prin care se aprobă sau se respinge ceea ce a fost pus la vot. ~ albă. ~ neagră. [G.-D. bilei] /<fr. bille
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)