BILATERÁL, -Ă, bilaterali, -e, adj. 1.Care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice. 2. Care privește în același timp două laturi sau aspecte (fundamentale) ale unui întreg. 3. (Despre date, contracte, convenții) Care obligă în mod reciproc părțile interesate. – Din fr. bilatéral.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BILATERÁL, -Ă adj. Care are două laturi, două părți (opuse, simetrice); cu (pe) două laturi, două părți; referitor la cele două laturi, cele două aspecte ale unui lucru. ♦ (Despre acte, contracte etc.) Care asigură obligațiile reciproce dintre părți. V. sinalagmatic. [Cf. fr. bilatéral, cf. lat. bis – de două ori, latus – parte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BILATERÁL, -Ă adj. 1. cu două laturi, fețe (opuse, simetrice). 2. referitor la cele două laturi, aspecte ale unui lucru. 3. (despre contracte, convenții) care angajează reciproc cele două părți; bipartit. (< fr. bilatéral)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BILATERÁL, -Ă, bilaterali, -e, adj. 1.Care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice. 2. Care privește în același timp cele două laturi sau aspecte ale unui întreg. 3. (Despre acte, contracte, convenții) Care obligă în mod reciproc părțile interesate. – Fr. bilatéral.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bilaterál adj. m., pl. bilateráli; f. sg. bilaterálă, pl. bilaterále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bilaterál, -ă adj. (bi- și lateral). Cu doŭă laturĭ. Contract bilateral, care îi obligă pe amîndoi contractanțiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BILATERÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care are două laturi; cu două laturi (opuse). 2) Care ține concomitent de două aspecte opuse ale unui întreg. 3) (despre frunze) Care este așezat simetric față de un ax. 4) (despre convenții, contracte etc.) Care obligă în egală măsură ambele părți contractante. /<fr. bilatéral
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink