BINORMÁLĂ s.f. (Mat.) Dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. [< fr. binormale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BINORMÁLĂ s. f. (mat.) dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. (< fr. binormale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
binormálă s. f., g.-d. art. binormálei; pl. binormále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink