BIOACÚSTIC, -Ă, bioacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar care se ocupă cu studiul producerii, structurii și funcției semnalelor acustice la organismele vii. 2. Adj. De bioacustică (1). [Pr.: bi-o-a] – Din germ. Bioakustik, engl. bioacoustics.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIOACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la bioacustică. II. s. f. ramură a biofizicii care studiază sunetele emise de animale în diverse împrejurări. (< germ. Bioaqustik, engl. bioacustics)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bioacústic adj. (sil. bi-o-) → acustic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink