BIOCÓR s.n. (Biol.) Grupare de plante și de animale în cadrul unui biotop; biocoră; biocenoză. [Var. biohor s.n. / < germ. Biochor, cf. gr. bios – viață, chora – loc].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIOCÓR s. n. 1. delimitare a unei zone în care se întâlnesc aceleași condiții de viață. 2. grupare de plante și de animale în cadrul unui biotop. (< fr. biochor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
biocór s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink