BIOGENÉZĂ s. f. Teorie care susține că orice ființă provine numai din altă ființă (care i-a dat naștere). [Pr.: bi-o-] – Din fr. biogenèse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIOGENÉZĂ f. Teorie potrivit căreia orice ființă a luat naștere din altă ființă. [Sil. bi-o-] /<fr. biogenese
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIOGENÉZĂ s.f. 1. Răspândire a vieții; istorie a răspândirii ființelor vii; biogenetică, biogenie. 2. Teorie potrivit căreia originea viețuitoarelor este tot într-o ființă vie. [< fr. biogenèse, germ. Biogenese, cf. gr. bios – viață, genesis – origine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIOGENÉZĂ s. f. concepție, depășită, după care toate viețuitoarele s-au născut din altele preexistente. (< fr. biogenèse, germ. Biogenese)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
biogenéză s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biogenézei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BIOGENÉZĂ (‹ fr. {i}) s. f. Teorie (formulată de Fr. Redi, sec. 17) după care orice ființă provine din altă ființă ce i-a dat naștere; se opune teoriei generației spontanee.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink