BIOPOLÍTICĂ s. f. Concepție politică care încearcă să motiveze unele acțiuni agresive de acaparare și de aservire prin argumentul superiorității biologice, îndeosebi al deosebirilor de rasă. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biopolitique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIOPOLÍTICĂ f. Politică rasială care încearcă să aplice în practică biosociologia. /<germ. Biopolitik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIOPOLÍTICĂ s.f. 1. Studiul influențelor factorilor biologici asupra politicii. 2. Concepție politică reacționară, care încearcă să motiveze acțiuni de acaparare și aservire prin argumentul superiorității biologice, îndeosebi al deosebirilor de rasă; ansamblu de măsuri rasiste reprezentând aplicarea în practică a biosociologiei. [< germ. Biopolitik].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
biopolítică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biopolíticii; pl. biopolítici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BIOPOLÍTIC, -Ă I. adj. referitor la biopolitică. II. s. f. 1. studiul influențelor factorilor biologici asupra politicii. 2. ansamblu de măsuri rasiste, promovate în scopuri eugenice, reprezentând aplicarea în practică a biosociologiei. (< germ. biopolitisch, /II/Biopolitik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink