BIOSPEOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază fauna și flora peșterilor. [Pr.: -bi-o-spe-o-] – Bio- + spelogie. Cf. fr. biospéléologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIOSPEOLOGÍE f. Ramură a speologiei care se ocupă cu studiul biosferei din peșteri și din apele subterane. [Sil. bi-o-spe-o-] /<fr. biospéléologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIOSPEOLOGÍE s.f. Parte a speologiei care se ocupă cu studiul animalelor și al plantelor cavernicole. [< fr. biospéologie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIOSPEOLOGÍE s. f. știință care studiază viețuitoarele din peșteri. (după fr. biospéléologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
biospeologíe (bi-os-pe-o- / -o-spe-) s. f., art. biospeología, g.-d. biospeologíi, art. biospeologíei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
biospeologíe s. f. (sil. bi-o-; mf. -spe-) → speologie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BIOSPEOLOGÍE (‹ {s} bio + speologie) s. f. Știință care studiază formele de viață din mediul cavernicol. Ia naștere ca disciplină științifică din inițiativa savantului român Emil Racoviță (1907), care-i trasează problematica și planul de lucru al cercetărilor viitoare, și se consolidează ca știință de sine stătătoare, cu obiect și metodică specifice de lucru.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink