BIPARTÍȚIE, bipartiții, s. f. (Bot.) Diviziune în două părți. Bipartiție a celulelor. – Din fr. bipartition, lat. bipartitio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIPARTÍȚIE s.f. Diviziune în două părți a unei celule, a unui nucleu. [Gen. -iei. / cf. fr. bipartition, lat. bipartitio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIPARTÍȚIE s. f. diviziune în două părți. (< fr. bipartition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIPARTÍȚIE s. f. Diviziune a unei celule în două celule noi. – Fr. bipartition (lat. lit. bipartitio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bipartíție s. f. → partiție
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink