BIPOLARITÁTE s. f. Starea unui corp care are doi poli mangetici, electrici etc. – Din fr. bipolarité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIPOLARITÁTE f. Caracter bipolar. /<fr. bipolarité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIPOLARITÁTE s.f. Starea unui corp care are doi poli. [Cf. fr. bipolarité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIPOLARITÁTE s. f. stare a unui corp bipolar (1). (< fr. bipolarité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIPOLARITÁTE s. f. Starea unui corp care are doi poli mangetici, electrici etc. – După fr. bipolarité.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bipolaritáte s. f., g.-d. art. bipolarității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink