BIRÉMĂ, bireme, s. f. Navă antică de război cu două rânduri de vâsle suprapuse. – Din fr. birème, lat. biremis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIRÉMĂ s.f. (Mar.) Galeră cu două rânduri de rame. [< fr. birème, it. bireme < lat. biremis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIRÉMĂ s. f. navă romană cu două rânduri de rame. (< fr. birème, lat. biremis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIRÉMĂ, bireme, s. f. Navă antică propulsată cu două rânduri de rame. – Fr. birème (lat. lit. biremis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
birémă s. f., g.-d. art. birémei; pl. biréme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
birémă f., pl. e (lat. birémis, d. remus, vîslă, ramă). Corabie antică cu doŭă rîndurĭ de rame de fiecare parte.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink