Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
BIRLÍC2, birlicuri, s. n. Spetează care trece de la cap prin locul de întâlnire al spetezelor diagonale ale zmeului cu care se joacă copiii. – Tc. birlik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne