BIROCRATÍSM s. n. Birocrație; funcționarism. – Birocrat + suf. -ism. Cf. rus. biurokratizm, fr. bureaucratisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIROCRATÍSM n. v. BIROCRAȚIE. /birocrat + suf. ~ism
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIROCRATÍSM s.n. 1. Tendință de rezolvare strict administrativă a problemelor publice, de rupere a lor de realitate; preocupare excesivă de latura formală a problemelor și lipsa de interes pentru fondul lor. 2. Sistem de conducere care utilizează un aparat birocratic (administrativ, polițienesc, militar) foarte numeros, în scopul impunerii prin forță a dominației minorității asupra majorității. ♦ (În munca politică) înlocuire a muncii politice cu munca administrativă. [ Var. biurocratism s.n. / cf. rus. biurokratizm, fr. bureaucratisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIROCRATÍSM s. n. interpretare și aplicare formalistă, cu complicații inutile, a legilor, a dispozițiilor, în rezolvarea problemelor administrative, organizatorice etc.; birocrație. (< fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIROCRATÍSM s. n. 1. Mod de a rezolva problemele administrative în spirit formalist, cu complicații inutile, care aduc întârzieri păgubitoare. 2. (În munca politică) Înlocuire a muncii politice cu munca administrativă. – Din birocrat + suf. -ism.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BIROCRATÍSM s. birocrație, (depr.) scriptologie. (Prea mult ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
birocratísm s. n. (sil. -cra-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink