Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins. [Pr.: -ru-i-] – Birui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care biruie; învingător. [Pr.: -ru-i-] – Din birui + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BIRUITÓR adj., s. v. victorios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BIRUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Biruitor ≠ bătut, înfrânt, învins
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
biruitór adj. m., s. m., pl. biruitóri; f. sg. și pl. biruitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
biruitór, -oáre adj. adj. și s. Învingător.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIRUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ține de biruinți; propriu biruinței; învingător; victorios; triumfător. Armată ~oare. [Sil. -ru-i-] /a birui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)