Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BISCUÍT, biscuiți, s. m. 1. Produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură în diferite forme (cerculețe, pătrățele, litere etc.). 2. Semifabricat de ceramică neglazurată, ars numai o dată și folosit la fabricarea faianței sau a porțelanului. 3. Porțelan supus la două arderi succesive, a cărui structură imită marmura. – Din fr. biscuit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BISCUÍT s.m. 1. Produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr. 2. Faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; (p. ext.) statuetă sau mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură. [< fr. biscuit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BISCUÍT s. m. 1. produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr. 2. faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; statuetă, mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură. (< fr. biscuit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BISCUÍT, biscuiți, s. m. Pastă alimentară făcută din făină (cu ouă) și zahăr, coaptă în diferite forme. – Fr. biscuit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
biscuít (biscuíți), s. m. – Produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat de prăjitură. – Var. biscot, pișcot. Fr. biscuit, în vreme ce var. biscot reproduce it. biscotto; cealaltă var. corespunde pronunțării balcanice, cf. sb. piškot.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
biscuít s. m., pl. biscuíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BISCUÍT ~ți m. Produs alimentar făcut din făină, ouă și zahăr, copt în diferite forme. [Sil. -cu-it] /<fr. biscuit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)