BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică; ecleziastic. – Biserică + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică. – Din biserică + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BISERICÉSC adj. (BIS.) 1. ecleziastic, religios, spiritual, (înv.) religionar. (Dogme ~ești.) 2. religios, sfânt, (pop.) sânt. (Carte ~ească.) 3. v. divin. 4. v. duhovnicesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Bisericesc ≠ laic, lumesc
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
bisericésc adj. m., f. bisericeáscă; pl. m. și f. bisericéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bisericésc, -éască adj. De biserică, al bisericiĭ, ecleziastic: veșmînt, beneficiŭ bisericesc. Religios: cîntec bisericesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BISERICÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de biserică; propriu bisericii; ecleziastic. /biserică + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink