BISERICÚȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele lor personale în dauna colectivității din care fac parte. – Biserică + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BISERICÚȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni, cu preocupări egoiste, dușmănoase colectivității; gașcă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BISERICÚȚĂ s. v. bandă, cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bisericúță s. f., g.-d. art. bisericúței; pl. bisericúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bisericúță f. pl. e. Biserică mică, capelă. Fig. Fam. Fracțiune de partid politic, disidență.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink