Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BITÁNG, -Ă, bitangi, -ge, s. m. și f. (Reg.; adesea adjectival) Copil nelegitim; bastard. – Din magh. bitang.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BITÁNG adj. v. natural, nelegitim.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BITÁNG adj., s. v. bastard.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BITÁNG s. v. copil din flori.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bitáng, bitángă, bitángi, bitánge, adj. (reg.) 1. străin. 2. vagabond, ștrengar. 3. bastard; copil nelegitim.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
bitáng (bitángi), s. m.1. Străin, din altă parte. – 2. Vagabond. – 3. Bastard, fiu natural. Mag. bitang (Cihac; Gáldi, Dict., 108). Se folosește în Trans. (cf. ALR 211). Cf. sb. bitanga „leneș”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bitáng s. m., pl. bitángi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bitáng, -ă adj. s. (ung. bitang). Trans. Străin (Vechĭ). Vagabond, ștrengar. Bastard (cp. cu picĭ). – și bitong, -oangă, și bitan, -ncă. V. fochĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
bitángă s. f., g.-d. art. bitángei; pl. bitánge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)