BITRONCÓNIC, -Ă adj. În forma a două trunchiuri de con cu baza comună. // s.n. Vas cu această formă, răspândit la noi cu deosebire în prima epocă a fierului. [< bi- + tronconic].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BITRONCÓNIC I. adj. în forma a două trunchiuri de con cu baza comună. II. s. n. vas cu această formă. (< bi- + tronconic)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bitroncónic (bi-tron-) adj. m., pl. bitroncónici; f. bitroncónică, pl. bitroncónice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bitroncónic adj. n., s. n. (sil. -tron-), pl. bitroncónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink