Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bituma (verb tranzitiv) , bitumare (substantiv feminin)   
BITUMÁRE, bitumări, s. f. Acțiunea de a bituma.V. bituma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BITUMÁRE s.f. Acțiunea de a bituma; bitumaj. [< bituma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BITUMÁRE, bitumări, s. f. Acțiunea de a bituma.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BITUMÁRE s. v. bitumaj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bitumáre s. f., g.-d. art. bitumării; pl. bitumări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BITUMÁ ~éz tranz. 1) (mase granulare) A amesteca cu bitum. 2) (șosele) A acoperi cu bitum. 3) (rosturile dintre pavelele sau dintre dalele de beton ale unei șosele) A umple cu o masă bituminoasă. /<fr. bitumer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BITUMÁ vb. I. tr. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. [< fr. bitumer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BITUMÁ vb. tr. 1. a amesteca cu bitum un material granulat. 2. a face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. (< fr. bitumer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. 3. A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Fr. bitumer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bitumá vb., ind. prez. 1 sg. bituméz, 3 sg. și pl. bitumeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BITUMÁRE (‹ fr.) s. f. 1. Procedeu de tratare cu bitum a uni agregat mineral, astfel încît grăunțele să se acopere cu o peliculă subțire de bitum. 2. Operație de umplere a rosturilor dintre pavele sau dintre dale cu un mastic sau un chit bituminos.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)