BIURÉTĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, de diverse forme, folosit la analizele chimice. – Din fr. burette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIURÉTĂ s.f. Tub de sticlă gradat, folosit la analiza volumetrică, la măsurarea volumului soluțiilor etc. [< fr. burette, rus. biuretka].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIURÉTĂ s. f. tub de sticlă gradat la analiza volumetrică a soluțiilor sau gazelor. (< fr. burette, germ. Bürette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIURÉTĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, prevăzut la capătul inferior cu un robinet și folosit în lucrările de laborator. [Pr.: bi-u] – Fr. burette.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
biurétă s. f. (sil. biu-), pl. biuréte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BIURÉTĂ ~e f. Tub de sticlă gradat, folosit în lucrări de laborator, în special la analiza volumetrică. [Sil. bi-u-] /<fr. burette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink