BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Livr.; adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din fr. bizarre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIZÁR, -Ă adj. (adesea adv.) Ciudat, straniu; extravagant; supărător. [< fr. bizarre, cf. sp. bizarro – mărinimos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIZÁR, -Ă adj. (și adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător. (< fr. bizarre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Adesea adverbial) Ciudat, straniu, extravagant. – Fr. bizarre.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BIZÁR adj. v. neobișnuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Bizar ≠ firesc
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
bizár adj. m., pl. bizári; f. sg. bizáră, pl. bizáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bizár, -ă adj. (fr. bizarre, d. sp. bizarro, viteaz; it. bizzarro). Fantastic, extravagant, straniŭ: spirit bizar. Adv. în mod bizar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIZÁR ~ă (~i, ~e) Care șochează prin felul său de a fi; ciudat; straniu; neobișnuit. /<fr. bizarre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink