BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr. blanquisme, cf. Blanqui – revoluționar francez].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLANQUÍSM [-CHISM] s. n. curent comunist utopic care considera complotul drept unica tactică revoluționară. (< fr. blanquisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
blanquísm s. n. [qui pron. chi]
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink