Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BLÁZNĂ, blazne, s. f. (Reg.) Pocitanie, monstru. – Din sl. blazna.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BLÁZNĂ s. v. ademenire, arătare, atracție, ispită, monstru, pocitanie, pocitură, seducere, seducție, tentație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bláznă, blázne, s.f. (înv.) 1. înșelăciune, cursă. 2. sminteală, greșeală. 3. monstru, pocitanie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
bláznă (blázne), s. f.1. (Înv.) Înșelăciune, seducere, ademenire. – 2. Fantasmă, strigoi. Sl. blaznŭ „eroare” (Miklosich, Lexicon, 10). – Der. blăzni, vb. (înv., a înșela, a seduce), din sl. blazniti; blaznic, adj. (Mold., tont).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bláznă f. pl. azne (vsl. blaznŭ, blaznĭ, greșeală, scandal, blazna, împedecare. V. blăznesc, nebleznic, săblaznă). Vechĭ. Înșelăcĭune, amăgire, cursă; sminteală, greșală. Azĭ. Fig. Monstru, iazmă, pocitanie, arătare (pin aluz. la diavolu amăgitor): o blaznă de om. Om prost, păcătos. – Și bleaznă, pl. blezne.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)