Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BLÉNDĂ1 s. f. 1. Rocă lucioasă, de culoare gălbuie, brună sau neagră, reprezentând sulfura naturală de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLÉNDĂ f. Sulfură de zinc în stare naturală. /<germ. Blende, fr. blende
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BLÉNDĂ s.f. 1. Sulfură naturală de zinc. 2. (Fot.) Deschidere a obiectivului; diafragmă. [Pl. -de. / < germ. Blende].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLÉNDĂ s. f. 1. sulfură naturală de zinc; sfalerit. 2. (fot.) diafragmă. 3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru. (< germ. Blende, fr. blende)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BLÉNDĂ s. f. Minereu care conține sulfură de zinc. – Germ. Blende (fr. blende).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BLÉNDĂ s. I. (MIN.) sfalerit, sulfură de zinc. (~ este folosită ca minereu de zinc.) II. v. diafragmă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bléndă s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bléndă f., pl. e (fr. blende, germ. blende). Min. O peatră care seamănă cu diamantu și care e o sulfură de zinc (SZn).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
bléndă f. pl. e (fr. blende). Sec. 19. Un fel de dantelă fină de mătase. – Vulg. (Munt.) bleondă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)