BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m., (3) blidare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLIDÁR, blidare, s. n. (Pop.) Dulap cu polițe și fără uși în care se păstrează vase, tacâmuri etc. – Din blid + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BLIDÁR s. (reg.) uiegar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
blidár (meșteșugar) s. m., pl. blidári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
blidár (raft) s. n., pl. blidáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
blidár m. Lingător de blide, lingău. (Rar.) S.n. pl. e Dulap de ținut blidele.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BLIDÁR ~e n. Dulap de bucătărie (cu sau fără uși), prevăzut cu polițe pentru blide. /blid + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink