BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc. ♦ Înveliș metalic al proiectilelor de pușcă și de pistol. 2. Înveliș metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric. – Din fr. blindage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLINDÁJ s.n. 1. Cuirasă de oțel care folosește la protecția navelor, a tancurilor, a avioanelor etc. împotriva proiectilelor. 2. Mijloc de protecție a unor piese sau sisteme electromagnetice. [Cf. fr. blindage, it. blindaggio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLINDÁJ s. n. 1. cuirasă de oțel la protecția navelor, a tancurilor, avioanelor împotriva proiectilelor. 2. element de construcție servind ca mijloc de protecție a unor piese sau sisteme tehnice. (< fr. blindage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș de plăci metalice groase care protejează părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc etc. contra proiectilelor. ♦ Învelișul din metal tare al proiectilelor de pușcă și de pistol. 2. Înveliș metalic care protejează sisteme electrice sau piesele lor componente. – Fr. blindage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
blindáj s. n., pl. blindáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
blindáj n., pl. e (fr. blindage). Acțiunea de a blinda. Parte blindată.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BLINDÁJ ~e n. Înveliș metalic care protejează un aparat, o mașină de luptă. /<fr. blindage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink