Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: blinda (verb tranzitiv) , blindat (adjectiv)   
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLINDÁT, -Ă adj. Care are un blindaj. ♦ (Despre unități militare) Dotat cu mijloace de luptă prevăzute cu blindaj. // s.n. Vehicul de luptă prevăzut cu blindaj. [< blinda].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLINDÁT, -Ă I. adj. 1. cu blindaj. 2. (fam.) îmbrăcat peste măsură. II. s. n. autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc. ◊ (pl.) trupe dotate cu asemenea mijloace. (< blinda)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n. pl.) Nume dat vehiculelor de luptă prevăzute cu blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care are în compunerea sa mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
blindát adj. m., pl. blindáți; f. sg. blindátă, pl. blindáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BLINDÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice, mașini de luptă) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BLINDÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are blindaj; acoperit cu blindaj. Tren ~. 2) (despre unități militare) Care este dotat cu mașini de luptă cu blindaj. /v. a blinda
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BLINDÁ vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v.germ. blenden – a orbi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLINDÁ vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
blindá (blindéz, blindát), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder.Der. blindaj, s. n., din fr. blindage; blindat, s. m. (Arg., păduche).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
blindá vb., ind. prez. 1 sg. blindéz, 3 sg. și pl. blindeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
blindéz v. tr. (fr. blinder, d. blinde, blindă). Fort. Apăr cu blinde un șanț ș.a. Acoper cu plăcĭ de fer un vapor de războĭ, un fort ș.a. V. chĭurasez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)