Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bloca (verb tranzitiv) , blocare (substantiv feminin)   
BLOCÁRE, blocări, s. f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei; blocaj, blocadă. – V. bloca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLOCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei. ♦ (Poligr.) Culegere intenționată a uneia sau mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului. ♦ Blocarea contului = situația unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate plățile scadente din lipsă de fonduri disponibile. [< bloca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
blocáre s.f. 1. acțiunea de a (se) bloca. 2. (poligr.) culegere intenționată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului. 3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăților din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituții. 4. imposibilitate de funcționare, de aplicare a unei reguli. (< bloca)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BLOCÁRE, blocări, s. f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BLOCÁRE s. barare, închidere. (~ unui drum.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
blocáre s. f., g.-d. art. blocării; pl. blocări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BLOCÁ ~chéz tranz. 1) (state, orașe, porturi) A izola prin blocadă; a supune unei blocade. 2) (căi de acces, mișcarea vehiculelor sau a persoanelor) A închide într-un blocaj; a bara. 3) (folosirea unor produse sau fonduri) A interzice în mod legal pentru o anumită perioadă de timp. 4) (completarea unor posturi vacante) A întrerupe ca fiind suficient. 5) sport A neutraliza printr-un blocaj. 6) A face să se blocheze. /<fr. bloquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE BLOCÁ se ~cheáză intranz. 1) (despre organe sau mașini) A se opri brusc (din cauza unei defecțiuni). 2) (despre organe ale corpului) A înceta să mai funcționeze (din cauza unei maladii). /<fr. bloquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BLOCÁ vb. I. tr. 1. A împresura, a izola prin blocadă (o țară, un port, un oraș etc.). 2. A împiedica, a opri mișcarea, circulația etc. 3. A fixa, a imobiliza într-o anumită poziție. ♦ refl. (Med., tehn.; despre organe) A nu mai funcționa. 4. A interzice, a opri ocuparea unui post vacant. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < fr. bloquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLOCÁ vb. I. tr. 1. a supune unei blocade. 2. a împiedica mișcarea, circulația etc. 3. a imobiliza într-o anumită poziție. 4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor prețuri, salarii fără autorizație guvernamentală. II. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcționa. (< fr. bloquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a opri circulația, mișcarea; a împiedica o persoană sau un vehicul în mers. 3. A fixa într-o poziție dată; a imobiliza. ◊ Refl. Motorul s-a blocat.Refl. (Med.; despre un organ) A nu mai funcționa. 4. A opri folosirea unor produse, a unor fonduri etc. necesare pentru alte scopuri. ♦ A opri completarea unui post vacant. – Fr. bloquer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BLOCÁ vb. 1. a astupa, a bara, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. v. gripa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A bloca ≠ a debloca
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
blocá vb., ind. prez. 1 sg. blochéz, 3 sg. și pl. blocheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
blochéz, a -á v. tr. (fr. bloquer, d. blocus, blocare, blocadă). Împresor, izolez din toate părțile (un port, o armată ș.a.). Împing o bilă în bluza biliarduluĭ. Umplu golurile uneĭ zidăriĭ cu sfărîmăturĭ și tencuială. Tip. Pun provizoriŭ o literă întoarsă în locul alteĭa care lipsește.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BLOCÁRE (‹ bloca) s. f. 1. Acțiunea de a bloca și rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intenționată a uneia sau a multor litere cu floarea în jos, pentru a atrage atenția corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arăta că îi lipsesc culegătorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situația unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate plățile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea prețurilor = reglementare limitată a prețurilor anumitor bunuri și servicii la nivelul pe care ele le-au atins într-o perioadă de referință. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de către plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui în sol, fie de existența altor elemente care provoacă scăderea mobilității sale în sol (ex. ionul de calciu în exces generează ioni de magneziu, cupru, zinc).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)