BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLONDÍN, -Ă adj. (adesea s.f.) Blond(ă). [< fr. blondin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLONDÍN, -Ă adj., s. m. f. blond. (< fr. blondin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj. Blond. ♦ (Substantivat, f.) Femeie cu părul blond. – După fr. blondin.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; f. sg. blondínă, pl. blondíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
blondín, -ă adj. (fr. blondin). Cam blond, bălăĭor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BLONDÍN ~ă (~i, ~e) v. BLOND. /<fr. blondin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink