Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: blond (adjectiv) , blonzi (verb tranzitiv)   
BLONZÍ, blonzesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A(-și) decolora părul până la blond. – Din blond.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLOND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre păr, ten) Care este de culoare deschisă; gălbui; bălai. 3) și substantival (despre persoane) Care are părul și tenul de culoare deschisă. ◊ Bere ~dă bere de culoare deschisă, gălbuie. /<fr. blond
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BLOND, -Ă adj. (Despre păr, ten etc.) Deschis la culoare, gălbui, bălai. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. // s.m. și f. Om cu părul, cu tenul blond. [< fr. blond].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLOND, -Ă I. adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai. ♦ bere ~ă = bere de culoare deschisă. II. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă). (< fr. blond)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, care bate înspre galben; bălai; p. ext. (despre oameni) cu astfel de păr. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. ♦ (Substantivat) Persoană cu părul de culoare deschisă, care bate înspre galben. – Fr. blond.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BLOND adj. bălai, bălan, galben, (pop.) gălbior, (înv. și reg.) plăviț, (reg.) plăvai, plăvan, plăviu, (Ban.) băl. (Cu părul ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Blond ≠ brun, brunet, oacheș
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
blond (blóndă), adj. – Bălai, cu părul auriu. Fr. blond.der. blondă, s. f. (înv., dantelă de mătase); blondin, adj. (blond), folosit în poezia romantică și format pe baza it. biondino, fr. blondin.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; (persoană, dantelă) f. sg. blóndă, pl. blónde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
blond, -ă adj. (fr. blond). Bălan, bălaĭ, galben (vorbind de păr).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)