BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (I).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
blăníță s. f., g.-d. art. blăníței; pl. blăníțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink