Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BOÁRE s. f. Adiere plăcută de vânt. – Lat. boreas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOÁRE f. Suflare ușoară de vânt; adiere; briză. [Art. boarea; G.-D. boarei; Sil. boa-re] /<lat. boreas
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOÁRE s. f. 1. Adiere de vânt lină și răcoritoare. 2. Fig. Mireasmă, parfum. – Lat. boreas.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
boáre s. f., g.-d. art. boárei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BOÁRE s. 1. v. adiere. 2. v. zefir.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BOÁRE s. v. aromă, balsam, mireasmă, parfum.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boáre s. f.1. Exalare, duhoare. – 2. Zăpușeală, căldură. – 3. Adiere de vînt. – Mr. boră, megl. boari. Lat. văpōrem, pronunțat normal *baporem. Trebuie să se presupună o fază intermediară asimilată *baborem, al cărei rezultat normal este *băoareboare, cf. subala(sub)suară. Semantismul este de asemenea perfect normal, cel puțin pentru primele două accepții; cea de „adiere de vînt” este numai secundară și pînă la un anume punct incertă (în ex. pe care le menționează DAR s-ar putea interpreta adesea în sens etimologic; frecvența cu care se întrebuințează expresia o boare de vînt arată că nu este posibil să se caute un etimon care să însemne de la sine „vînt”). Etimonul pe care îl propunem a fost întrevăzut de Koerting 9995, care a propus lat. vaporeus, dificil sub aspect fonetic și ca atare abandonat în general. Densusianu, Rom., XXXIII, 275, a propus lat. Bŏreās, ipoteză care, adoptată de Pascu, Beiträge, 7; Candrea; Graur, BL, V, 90 și Scriban, prezintă mari dificultăți semantice (cum am arătat, boare nu înseamnă „vînt” ci „duhoare”; pe de altă parte, implică noțiunea de „fierbinte”, cf. Dosoftei; nu-i nime să-i scape de boare, să se-ascunză de dîns la răcoare; în timp ce, dimpotrivă, Boreas este vîntul rece din nord). În fața ipotezei, lui Densusianu se ridică cea a lui Pușcariu 5 (cf. REW 1219; DAR; Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 112; Skok 195), care derivă pe boare de la abur, ceea ce nu este posibil din punct de vedere fonetic. Odinioară, Cipariu, Arhiv., 70, se gîndea la bg. burja, cf. bură.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
boáre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boáre f., pl. borĭ (lat. bóreas, vgr. boréas, crivăț). Zefir, abureală, vînt lin.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)