BOBINATOÁRE s.f. Mașină de bobinat. [< bobina + -toare, după fr. bobineuse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
bobinatoáre s. f., g.-d. art. bobinatoárei; pl. bobinatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOBINATOÁRE ~óri f. Mașină de bobinat. [Sil. -toa-re] /bobină + suf. ~toare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOBINATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de bobinare. /bobină + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOBINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. [< bobina + -tor, după fr. bobineur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BOBINATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări electrice. II. s. f. mașină de bobinat. II. s. n. (cinem.) mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine. (după fr. baboneur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. – Din bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bobinatór s. m., pl. bobinatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink