BOBOTEÁZĂ s. f. Sărbătoare creștină la 6 ianuarie, când se consideră că a avut loc botezul lui Iisus Hristos; Iordan. ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la început de ianuarie). – Probabil din apă + botează (< boteza).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOBOTEÁZĂ f. rel. Sărbătoarea botezului lui Isus Hristos. ◊ Gerul Bobotezei ger mare. [Sil. -tea-ză] /(a)pă + botează
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOBOTEÁZĂ s. f. Sărbătoarea botezului lui Iisus Hristos (6 ianuarie). ◊ Gerul bobotezei = ger mare. – Din apă + botează.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOBOTEÁZĂ s. (BIS.) (înv. și pop.) apă-botează, arătarea Domnului, (pop.) iordan, (înv.) blagoiavlenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boboteáză s. f. – Sărbătoare creștină la 6 ianuarie, cînd se consideră că a avut loc botezul lui Iisus Cristos. Formație artificială, din sl. Bogŭ „Dumnezeu” și botează, constituită ca sl. Bogojavlenije „Bobotează” (Miklosich, Slaw. Elem., 15) și devenită pop., prin intermediul bisericii. Această explicație este tradițională de la Miklosich, dar a fost combătut constant de Pușcariu, Dacor., I, 437 și DAR (cf. REW 570), care pledează pentru apă-botează, formă care se aude încă în anumite regiuni din Trans., și pe care o consideră a fi cea primară. Totuși, această ultimă compunere cu greu ar putea fi autentică, deoarece este lipsită de sens (totdeauna s-a botezat cu apă, și nici un alt botez nu s-a numit altfel); este mai curînd o interpretare pop. a celei dinainte.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
Boboteáză s. pr. f., g.-d. art. Bobotézei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boboteáză f. pl. eze (poate din Apă-botează, cum s’ar maĭ zice pin Ban., Hațeg, Maram., dacă nu din Bogbotează, după vsl. bogoĭavlenie, id., orĭ d. po- și botez. V. po-). Ziŭa de 6 Ianuariŭ, cînd e Botezu Domnuluĭ. Geru Bobotezeĭ, mare ger.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink