BOCÁL s. n. v. pocal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOCÁL, bocale, s. n. (Reg.) Pocal. ♦ Vas de sticlă, borcan. – Sb. bokal (<it.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bocál (bocale), s. n. – Pahar, cupă. – Var. (Trans.) bucal, pocal. Este cuvînt care trebuie să fi intrat în rom. prin diverse căi, cf. fr. bocal (din it. boccale); din it. provine și sb. bokal, mag. bokál (Miklosich, Fremdw., 78), cf. și tc. bukal. Var. se explică prin germ. Pokal.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bocál n., pl. e (fr. bocal, borcan, d. it. boccale, borcan, care vinde d. lat. bauca, cupă, báucalis f., vgr. baukalis, gen. -idos, și baukálion, clondir; ngr. bokáli și bukáli; germ. pokal, ung. bokál, cupă. V. boclă). Rar. Cupă, pahar. – Și pocal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink