BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și talpă groasă. – Din magh. bakancs.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. – Magh. bakancs.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOCÁNC s. gheată, (Transilv.) papuc, (arg.) sabot. (~ de fotbalist.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bocánc (bocánci), s. m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s. m. (cizmar).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bocánc s. m., pl. bocánci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BOCÁNC ~ci m. mai ales la pl. Gheată confecționată din material brut și durabil, având talpa groasă și grea. /<ung. bakancs
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
bocáncĭ (Munt.) și bocóncĭ (Trans.) m. pl. (ung. bakancs, bokancs, id.). Filerĭ, ghete grosolane care ajung numaĭ pînă la glezne orĭ și maĭ sus, purtate, de ordinar, de țăranĭ și de soldațĭ pedeștrĭ: toțĭ bocanciĭ rupțĭ (Agrb. Înt. 180 și 182). – În Mold. f. art. bocîncile, d. un sing. bocîncă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
bocî́ncĭ V. bocancĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink