BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Tc. bogçialîc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
boccealâc s. n., pl. boccealâcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boccealî́c n., pl. urĭ (turc. boghčalyk). Vechĭ. Învălitoare de pînză. Azĭ. Rar. Rufe oferite (adică „dar oferit într’o boccea”) de mireasă mireluĭ, nuneĭ și soacreĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink