Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
BÓCCIA s.f. Minge de lemn folosită în jocul bocce. [Pron. boc-cia. / < it. boccia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÓCCIA s. n. joc sportiv, de origine italiană, la care participanții, așezați la echidistanță față de țintă, la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu niște mingi de lemn. (< it. boccia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bóccia s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ♦ Fig. (Substantivat) Bădăran; om prost, nerod. – Tc. bokçi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOCCÍU adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BOCCÍU s. v. parlagiu, vidanjor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boccíu (boccíi), s. m.1. Latrinar, vidanjor. – 2. Grosolan, necioplit. Tc. boǵçi (Șeineanu, II, 55).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
boccíu adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boccíŭ, -ie adj. (turc. bočky). Triv. Grosolan, ordinar: om, lucru bocciŭ. S.m. Vechĭ. Curățitor de latrine (bucciŭ). Tăĭetor de vite, parlagiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)