Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOCĂNÍT s. 1. bocăneală, bocănitură, pocăneală, pocănit, pocănitură, (reg.) bontăneală, bontăni-tură. (Se aude un ~.) 2. v. bătaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bocănít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BOCĂNÍ ~ésc intranz. A produce un zgomot prin lovire repetată (într-un obiect tare); a ciocăni. /Din boc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva. – Din boc1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BOCĂNÍ vb. v. ciocăni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bocăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocănésc, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bocăneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bocănésc v. intr. (imit. d. boc-boc). Lovesc mult cu cĭocanu, cu degetu ș.a. ce tot bocănițĭ în gard?
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)