BOGASÍU, bogasiuri, s. n. (Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. – Din tc. bogası.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOGASÍU s. n. (Înv.) Stofă sau pânză scumpă care se importa din Orient și se întrebuința mai ales pentru căptușeli. – Ngr. bogası.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bogasíu s. m. – Pînză groasă. – Var. bogasie, bogasan. Mr. buhasie. Tc. bogasi (Șeineanu, II, 55; Lokotsch 324; REW 1188); cf. ngr. μποϰασί, bg. bocasija, it. boccasino, fr. boucassin, sp. bocací. Der. bogasier, s. m. (negustor de textile); bogasierie, s. f. (prăvălie; textile).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bogasíu s. n., art. bogasíul; pl. bogasíuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bogasíŭ n., pl. urĭ (turc. bogasy, buhasy, id., de unde și ngr. bogasi, buhasi, sp. bocaci, bocacin, fr. boucassin; pol. bogazya, ung. bagazia). Vechĭ. Un fel de pînză colorată care se întrebuința la căptușit ș.a. – Și bogasie, f. și bogaciŭ, bogacin și pogasiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOGASÍU ~ri n. 1) Stofă fină importată în trecut din Orient și folosită mai ales pentru căptușeli. 2) la pl. Sorturi ale acestei țesături. /<turc. bogasi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink