Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: bogat (adjectiv) , bogăt   
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe și mari mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are avere mare, care a adunat bogății. ♦ (Despre colectivități organizate) Care dispune din abundență de bunuri materiale. 2. Care se află în cantitate mare, îmbelșugat, numeros; care cuprinde sau conține ceva în cantitate mare, din belșug. Păr bogat. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. Pământ bogat. 3. (Despre lucruri) De mare preț; scump, luxos. – Slav (v. sl. bogatŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOGÁT adj. 1. abundent, bun, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, (înv. și reg.) belșugos, spornic, (înv.) sățios. (Recoltă ~.) 2. v. fertil. 3. prosper. (Regiune ~.) 4. avut, înstărit, situat (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.) 5. căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, înstărit, pricopsit, (pop. și depr.) ajuns. (Om ~.) 6. v. îmbelșugat. 7. abundent, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (O masă ~.) 8. v. fastuos. 9. luxos, prețios, scump. (Haine ~.) 10. v. învolt. 11. des, îmbelșugat, învolt. (Cu păr ~.) 12. v. amplu. 13. întins, mare, vast. (Are o experiență ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BOGÁT adj. v. mult, numeros.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Bogat ≠ nevoiaș, sărac, sărman
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
bogát (bogátă), adj.1. Avut, înstărit, cu dare de mînă. – 2. (Urmat de în sau de) Care are din belșug, plin. – 3. Luxos, foarte valoros. – 4. (Înv.) Numeros, în cantitate mare. – Var. (Mold., Trans.) bugăt, adv. (destul, suficient). Mr. îmbugat, megl. bogat. Sl. bogatŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac); cf. bg. bogat, alb. bugat. De remarcat că în nici o limbă romanică nu s-a păstrat cuvîntul lat. care exprimă această noțiune. Der. bogătan sau (Trans.) bocotan, s. m. (bogătaș); bogătaș, s. m. (persoană cu multă avere); bogătate, s. f. (Trans., bogăție); bogăție, s. f. (cantitate abundentă de bunuri materiale); îmbogăți, vb. (a deveni bogat); îmbogățitor, adj. (care îmbogățește, folositor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; f. sg. bogátă, pl. bogáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bogát, -ă adj. (vsl. bg. rus. bogátŭ). Care are multă avere: om bogat. Abundant, îmbelșugat: țară bogată. Mult, des: păr bogat. Limbă bogată, fecundă în cuvinte și întorsăturĭ. Rimă bogată, cînd se potrivește sunetu maĭ sus de accent ca: nulitate, calitate. V. baĭb.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOGÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (mai ales despre persoane) Care posedă mijloace materiale multe și mari; cu avere mare; avut. Țară ~tă. 2) Care are aparență de lucru scump; de mare valoare; somptuos; fastuos; luxos. Un covor ~. 3) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; abundent; îmbelșugat. Un aliment ~ în vitamine. 4) Care conține elemente importante din abundență. O limbă ~tă. Pământ ~. 5) (despre flori) Care are petale multe și dese; bătut. /<sl. bogatu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
gúră-bogátă s. m. și f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bogắt V. bugăt.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)