bogáz, bogázuri, s.n. (înv.) canal, gură de râu.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
bogáz (-zuri), s. n. – Strîmtoare, canal. Var. bo(h)az, buaz. Tc. buǵaz (Șeineanu, III, 19; Lokotsch 323), de unde și ngr. μπογάζι, bg. bo(g)az.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bogáz, boház, boáz și buáz n., pl. urĭ (turc. boghaz, de unde și ngr. bogázi, bg. sîrb. bogaz, boaz). Vechĭ. Azi. Serbia. Strîmtoare de apă (maĭ ales Bosforu), gură de rîu, canal: bohazu Suliniĭ (chear azi). Trecătoare, defileu: bohazurile Carpaților. Azĭ în Olt buházurĭ, țărĭ depărtate pin poveștĭ. V. coclaurĭ, meleagurĭ, pogheazurĭ, veneție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink