Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BOGLÁRI, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOGLÁRI ~ m. Plantă erbacee otrăvitoare cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase. [Sil. -glari] /<ung. boglár
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOGLÁR s. (BOT.; Ranunculus sceleratus) (reg.) rărunchi, rânzișoară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BOGLÁR s. v. gălbenele, piciorul-cocoșului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boglár (-ri), s. m.1. Broșă, clemă, cataramă. – 2. Plantă erbacee, Ranunculus aureus. Mag. bolgár (Cihac, II, 483).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
boglár s. m. (sil. -glar), pl. boglári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boglár m. (ung. boglár, rozetă, fibulă, gălbenele). Trans. O plantă ranunculacee. V. gălbeneală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOGLARI (‹ magh.) s. m. pl. Plantă erbacee, foarte toxică, din familia ranunculaceelor, anuală sau bienală, înaltă de 20-50 cm, cu flori mici, galbene, dispuse pe un receptacul conic, răspîndită în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)