BOGLÁRI, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOGLÁRI ~ m. Plantă erbacee otrăvitoare cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase. [Sil. -glari] /<ung. boglár
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOGLÁR s. (BOT.; Ranunculus sceleratus) (reg.) rărunchi, rânzișoară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BOGLÁR s. v. gălbenele, piciorul-cocoșului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boglár (-ri), s. m. – 1. Broșă, clemă, cataramă. – 2. Plantă erbacee, Ranunculus aureus. Mag. bolgár (Cihac, II, 483).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
boglár s. m. (sil. -glar), pl. boglári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boglár m. (ung. boglár, rozetă, fibulă, gălbenele). Trans. O plantă ranunculacee. V. gălbeneală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOGLARI (‹ magh.) s. m. pl. Plantă erbacee, foarte toxică, din familia ranunculaceelor, anuală sau bienală, înaltă de 20-50 cm, cu flori mici, galbene, dispuse pe un receptacul conic, răspîndită în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink