BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din n. pr. Bogomil.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOGOMÍL s. m. adept al bogomilismului. (cf. Bogomil)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din Bogomil (nume propriu).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bogomíl s. m., pl. bogomíli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink